Weekendul acesta am plecat sa descoperim tinutul plin de mistere al Tarii Luanei! Ne-am catarat pe stanci si prin paduri, am vazut o multime de manastiri rupestre sapate in stanca de primii pustnici de pe aceste meleaguri si ne-am incarcat cu energia acestor locuri magice:)
Duminica ne-am luat inima in dinti si, in pofida prognozei care anunta ploaie, am plecat spre Tara Luanei! Dupa un drum care a durat aproape trei ore, am ajuns intr-un mic sat ce parea parasit, cu putine case locuite si cu ulite inguste si povarnite. Am parcat pe un mic tapsan deasupra unui rau, apoi am mancat ca sa prindem puteri si am plecat la drum. La inceput am mers pe ulite, printre garduri si livezi, iar ca sa nu ne plictisim, pe marginea drumului am gasit mai multe placute cu tot felul informatii intersante despre regiunea in care ne aflam. Dupa vreo jumatate de ora am ajuns in Poiana Cozanei, unde se afla si primele obiective.
Mai intai am urcat la Fundul Pesterii, unde se gasesc incizate, pe pereti, tot felul de desene facute de locuitorii preistorici ai pesterii. Am vazut conturul unui om, precum si mai multe arme desenate, apoi am coborat in Poiana Cozanei pe un alt traseu.
Urmatorul obiectiv a fost Pestera lui Dionisie, aflat in pintenul din centrul poienii. Pentru a ajunge la chilia sapata in stanca in sec IV-V, ne-am catarat pieptis apoi am urcat pe niste scari montate recent in locul celor de lemn.
De aici am coborat direct la Pestera lui Iosif, pe care copiii au recunoscut-o imediat din poze:) Din pacate, bradul secular din fata bisericii rupestre, despre care povesteste si placuta explicativa de la intrare.
A urmat un urcus sustinut prin padure, pana la cele doua schituri de sus, Agatonul Vechi si Agatonul Nou, unde ne-am oprit pentru un scurt popas. De ce am mancat, am continuat cu mult aplomb urcusul pana la Crucea Spatarului, in cel mai inalt punct al traseului:) De aici am continuat pe poteci nemarcate pana la un obiectiv mai putin cunoscut – Bucataria, dupa care am coborat pe la Lacul Mistretilor spre Nucu.
A fost o tura minunata, in care am vazut locuri minunate si ne-am incarcat de energia zonei, caci in pofida urcusurilor sustinute, nu am simtit pic de oboseala:) Iar pana la urma a tinut cu noi si vremea, caci nu am avut parte de niciun strop de ploaie! 🙂
Iata cateva poze din aceasta tura:
Foto: Maria Georgescu, Tabere cu Suflet
Tabere cu Suflet 
2 thoughts on “In Tara Luanei”